O tastatură… O întreagă aventură!


Când intri într-un magazin „cu de toate” și faci un tur, fără să vrei ajungi și în zona electrice/electronice. Unele sunt prea scumpe, de altele nu ai nevoie, altele nu prezintă prea mare interes – încă funcționează cele vechi, dar toate sunt acolo noi, atrag privirile… Dacă tot e timp de plimbare… Nu strică să îți faci o idee despre ce mai e nou pe piață, nu? La nevoie ai deja o idee deja formată. Iar nevoia apare când nici nu gândești…
Plimbare, deci…
Și ajung, nu știu cum se face, în zona de gaming a perifericelor pentru computere. O! Tastaturi! Nu văd ce legătură am eu cu gamingul, dar… E destul de tentant să mă fâțâi un pic pe aici. Toate arată mai simpatic decât în zona… Clasică.
Click-click, clac-clac… Puc-puc… Țac! Țac?! ȚAC! Țac-țac-țac!
Ce frumos face! Și o iau de la capăt.
Ce sunet!
Iremediabil simt că am nevoie de o tastatură… Parcă cea veche nici nu mai merge prea bine…
Țac! Țac, țac, țac…
Da… Sigur trebuie schimbată cea veche!…

Mă uit la preț: 200.
Brusc îmi dau seama că, de fapt, nu am nevoie de tastatură – dacă mă gândesc bine, cea veche se mișcă, încă. Nu e chiar făcută praf!
200!… Da’ ce, îmi iau rachetă?!
În cele din urmă reușesc să achiziționez una care nu face chiar ACEL țac-țac și, pentru destul de mult timp, mă mulțumesc cu luminițele ei statice.
Dar timpul trece, iar perifericul meu țăcănitor începe să dea rateuri. Tipărește „e” de câte ori are chef, ba mai și sare peste litere. Eh… Apăs eu aiurea! Sau…
Să ne uităm, totuși, puțin, și la tastaturi! Intenetul e cel mai bogat muzeu!
Astfel începe o adevărata aventură: aventura de a achiziționa o tastatură…
La început nu pare a fi prea complicat. Ai nevoie de o tabliță cu litere și cifre pe care să apeși suficient de tare încât să trimită ce semnal o trimite ea și unde, încât să „tipărească” lumea noastră pe ecran. Dar nu orice tastatură face asta? Ba daaa!

Dar nu orice tastatură face… țac!

Este tot ce știam când am pornit în căutarea noului periferic țăcănitor… Ah! Ba nu! Mai știam ceva: dacă e să fie… Atunci să fie… GAMING! „Gaming”, sau „media” – dar „gaming”, de cele mai multe ori, include foarte bine și „media”.
În perioada de preinformare, căutând acea tastatură a cărei achiziție o abandonasem din cauza prețului, fac o mare descoperire: „țăcănitoarea” mea era… O tastatură mecanică! Iar acestea, pe lângă sunetul specific, au calitatea de a fi indicate pentru jocuri, desigur, dar și pentru… Scris! Se pare că sunt perfecte pentru cei care scriu mult – datorită tocmai sunetului ce se apropie foarte mult de cel al unei mașini de scris (se explica și faptul că mă lăsasem cucerită atât de ușor), rezistenței și vitezei. Tastele sunt mai ușor de apăsat și oferă un feedback tactil de mare ajutor în scriere. Se spune că, dacă ai încercat o tastatură mecanică, cu greu te mai poți întoarce la una clasică, cu membrană. Habar nu aveam, eu o alesesem doar pentru că îmi plăcea… Țăcănitul!!!

…Caut… Dar preferata mea parcă nici nu existase! Nu știam marca – bănuiesc o Microsoft, dar se pare că mă înșel, nu știam decât că îmi plăcuse terbil de mult sunetul. Nu am reușit să o identific online.
Dacă din casă nu merge, să încercăm pe viu!
În magazin e și mai amuzant… Oricine caută o tastatură mecanică (sau aproape oricine) va avea de făcut un exercițiu ușor observabil: să pianoteze claviatura! Iată-mă, deci, țăcănind cu pasiune tastaturile pe oriunde îmi apăreau în cale! (Nu garantez că obiceiul va dispărea o dată căutarea încheiată; nu se știe niciodată ce nou switch mă va cuceri pe viitor și este, din (ne)fericire, singura posibilitate de a face alegerea în cunoștință de cauză.)
Nu prea multe, din păcate ofertele din magazine sunt mult sub cele din mediul virtual, prin urmare posibilitățile sunt limitate, dar suficiente ca decizia să fie luată: deși nu îmi reîntâlnisem vechea cunoștință, cele noi se dovedeau cel puțin la fel de interesante – upgrade!
Toate erau mai puțin zgomotoase decât ce aveam, clickul specific era mai bine definit și, desigur, erau noi! Începe studiul… Zeci de mărci, zeci de modele: scotocim peste tot! Emag și OLX sunt baza. Orice e bun, eliminările sunt doar la încercări. Evit magazinele mici – nu oferă multe posibilități și nici nu pot fi încercate.
Încercat pe viu, verificare on line – în sens invers și… De la capăt! Review-uri, youtube, cu sonorul la maxim… Prețuri de ți se cam blochează în gât…
Momente de luciditate: „Vreau doar o tastatură, nu automobil de lux!” Priviri încărcate de nostalgie spre claviatura pe care o smucesc, cautând: „Merge, e perfectă, ce am cu ea, de ce o schimb?!” Dar un dublu „E”, ori o literă lipsă, îmi dau un nou impuls. Așadar… Selectăm… Testăm… Ne jucăm…

Fără să-mi dau seama, o căutare simplă (tastatura mecanică) devine o adevărată rețea de informații prin care navigam, trecând din ceață în beznă cu sclipiri scurte de lumină, timp de a exclama câte un „aaahaaa!”, când descopeream câte ceva ce puteam pricepe, în toată neștiința mea.
Am aflat că tastele se demontează ușor, iar tastatura poate fi curățată mult mai bine decât una cu membrană, iar ce găsesc sub tastă se numește switch! Al meu… Albastru. (Ce se vede portocaliu în fotografie este cheița pentru extragerea tastelor, dar se scot foarte bine și cu mâna.) Descoperirea îndeamnă la acțiune, iar tastatura mea s-a ales cu o curățare de zile mari – nu din hărnicie, ci mai mult din curiozitate: oare aveam să le pot pune la loc? Da, pentru că există suficiente metode de siguranță: fotografii, sau curățarea parțială – cu o mâță în casă, metoda poziționării tastelor în ordine lângă tastatură nu este cea mai indicată.
Fain! Acum, că știam mai multe despre întreținere, puteam căuta și una nouă!
Da, dar care? Și ce fel?!

În funcție de marcă, prețurile variază – în general de la scumpe la foarte scumpe.

Voi plagia puțin și voi folosi întrebările sugerate de un articol foarte bun pe această temă – sunt întrebările la care oricine caută acest periferic ar trebui să își răspundă și pe care, aproape fără să-mi dau seama, mi le-am pus și eu:

„ Ai nevoie de palmrest?
Ai nevoie de numpad?
Cat de mare trebuie sa fie tastatura?
Trebuie sa fie iluminata?
Layout si forma?
Culoare?” zonait.ro

Palmrest?
Am avut, sunt simpatice, masive, plăcute. Dar nu am scris, ori desenat mai bine datorită acelei plăcuțe de plastic. Dar e clar că nici nu m-a încurcat cu ceva!
Numpad?
Adică numere? După ce am văzut și cu, și fără… Indiferent. Nu prea folosesc, dar nici nu mă încurcă. Pe de altă parte, o tastatură fără numere cred că mi s-ar părea neterminată, deși ar fi interesant de încercat și așa ceva.
Mărime? De preferat să fie grea. Cât de grea, însă, nu aș putea aproxima.
Iluminare? Serios?! Păi eu caut de gaming ca să fie fără beculețe?! RGB, chiar! Cu multe moduri de iluminare! Găsesc eu ce să fac cu ele!
Layout?! …Ce-i aia?!
Formă?! Eheee… Nu s-a inventat încă, așa că nu îmi bat capul – dacă îmi place… E perfectă!
Culoare? Argintiu! Nu?! Păi atunci, negru să fie… Nu vreau albă, amintesc prea mult de tastaturile vechi și încă nu simt nevoia să revin la o tehnologie… Prea recent de veche.
Zeci de modele, care mai de care mai atrăgătoare. Să stabilim bugetul! Eram în căutarea unei tastaturi de 200 de lei, deci voi rămâne în jurul acelei sume – nici așa nu mi se pare ieftin, dar, cum se pare că tastaturile mecanice sunt definite și de un preț ridicat, prețul devine deja acceptabil. Limita elimină producători recunoscuți în domeniu: Razer, Corsaire, HyperX, SteelSeries… Acestea rămân să fie încercate doar pentru comparație, ori achiziționate de ocazie. Nu sunt totuși gamer și nu am de gând să particip la campionate.
Ceea ce nu mă împiedică totuși să vreau să aflu mai multe!

Iar acele mecanisme care fac tot farmecul, switch-urile, sunt de o diversitate neașteptată. Creatorul lor este CHERRY (Cherry GmbH, sau Cherry Corporation), o firmă germană fondată de Walter Cherry în 1953, cu filiale în Franța și China. Create în anii ’80 (și eu care credeam ca e descoperirea secolului XXI…), Cherry MX switches se clasifică în funcție de culoare, mișcare și feedback tactil.http://wikipedia.org
Liniare
Red
Silent Red
Speed Silver
Nature White
Black
Silent Black
Linear Grey
Tactile, non-clicky
Brown
Clear
Tactile Grey
Tactile și clicky (au acel țăcănit atât de plăcut de unii și detestat de alții)
Blue
White
Green
În afară de acestea, mai sunt:
Gateron KS-3 Black
Gateron KS-3 Black/Black
Gateron KS-3 Blue
Gateron KS-3 Brown
Gateron KS-3 Clear
Gateron KS-3 Red
Gateron KS-3 series
Gateron KS-3 Yellow

Razer le are pe ale sale:
Razer Green Switch
Razer Orange Switch
Razer Yellow Switch

Iar printre cele mai ieftine se numără Outemu:
Black Outemu Switches
Brown Outemu Switches
Blue Outemu Switches
Red Outemu Switches

Și acestea sunt doar câteva dintre posibilități! Dacă mai socotim și materialul, pentru că tastaturile metalice sunt și ele o opțiune destul de tentantă, ce părea extrem de simplu – achiziționarea unei tastaturi – devine brusc la fel de complicat ca achiziționarea unui aparat foto! Cu fir, sau fără? Aici deja e mai simplu, nu prea sunt tastaturi mecanice fără fir, iar decizia e rapidă.
Revenind la switch-uri, decizia nu e deloc simplă. Nu doar pentru că sunt multe, ci mai ales pentru că nu există, din păcate, nicio posibilitate de a le încerca pe toate. Am avut șansa de a face rost de o mostră, acel pachet de la Redragon, dar mult mai târziu – e o experientă să simți ce cunoști din lecturi, să vezi în sfârșit despre ce este vorba, păcat că nu există așa ceva și în magazine, cred că ar fi util.
În absența lor, e nevoie să știți exact unde și pentru ce o veți folosi, pentru a alege fără regrete. Eu voiam să facă zgomot, să sune puțin ca o mașină de scris și era destinată mai mult scrisului, decât jocurilor. Preferința mea era clar pentru switch-urile albastre. Testându-le, preferința nu se schimbă. În ordine, rămân chiar conform descrierii: maro – îmi plac, au acel mic obstacol care se simte la tastare, dar nu și acel zgomot plăcut urechii; negre – fără blocaj și fără zgomot, dar opun o oarecare rezistență; roșu – mișcare liniară, se apasă ușor, fără zgomot. Negre și roșii nu îmi plac deloc, dar sunt recomandate pentru jocuri (bine, domne, pardon, gaming!), și clar este alegerea perfectă pentru cei care nu vor o tastatură gălăgioasă. Nu sunt cea mai bună alegere pentru scris, neoferind acel feedback tactil care este marele avantaj al tastaturilor mecanice, el indicând că tasta a fost apăsată și comanda înregistrată, dar, cu grijă, pot fi folosite și în acest scop. Oricum, toate sunt bune: garantate anti-ghosting – poți apăsa mai multe taste în același timp, iar comenzile vor fi executate la rând (Fenomenul prin care celelalte taste eșuează după ce apăsați mai mult de 6 taste de pe tastatură se numește „Keyboard Ghosting”
Tastatura Anti-Ghosting este funcția care vine să abordeze acest fenomen. Chiar dacă apăsați toate tastele de pe tastatură, puteți introduce și toate caracterele sau comenzile dvs. cheie cu această caracteristică.
În jocurile cu un singur jucător sau cu doi jucători, jucătorii trebuie de multe ori să apese simultan mai multe taste sau să partajeze între ei tastatura.
Cu funcția de tastatură Anti-Ghosting, nu mai trebuie să vă faceți griji în legătură cu eșecul tastaturii și experiența dvs. de joc va fi îmbunătățită. http://www.asus.com/ro) – pentru 19, sau chiar mai multe taste și pentru pâna la 50 de milioane de apăsări, nu prea sunt motive de îngrijorare. Tastele nu se curăță, iar dacă se tocesc… Vom afla probabil doar în mulți ani de utilizare.
Multe ture de încercare prin magazine (dacă undeva nu sunt expuse tastaturile și nu pot fi țăcănite, e o mică tragedie) și, pe baza principiului că o tastatură mecanică nu trebuie să fie scumpă ca să fie bună – nu am spus-o eu, ci unii mai pricepuți, care au înlocuit un Razer cu ceva mai ieftin fără probleme, am ales, în cele din urmă: Redragon! Iar modele… Sunt destule.

Cu greu reușesc să aleg un model care nu pot decât să sper că îmi place. Normal că în perioada de reducere! Emag să trăiască!
Din păcate aveam să descopăr că vestitul magazin nu primește decât un anumit tip de tichete cadou – evident, nu ce aveam eu, așa că achiziția se amână. Hm…
Dezamăgită, întru în primul magazin și înșfac, totuși, ceva ce încercasem și îmi plăcuse destul de mult.
În continuare dezamăgită, dar mândră de mine, merg la casă și întind vânzătorului fantastica tastatură MECANICĂ. Iar aici…
Vânzătorul: …Dar să nu credeți că asta e mecanică!
Eu, după ce fac o mutră de desene animate: Cum adică?
El: Păi… Ar vrea ea… Dar nu e!
Mă uit urât la cutia pe care o țineam în brațe. Mă încrunt. Băi… Mă lași? De ce n-ar fi?!
Eu: Dar aia la 800 de lei… E?
Pianotasem o Razer, în trecere, frumoasă, cu un țăcănit absolut superb, la un preț absolut de… Ați văzut mai sus câți lei.
El: A, da! Aia… E!
Aha… Încep să pricep logica.
Mă mai învârt, cât se pregătește să o încerce, țăcăn o alta. Eu: Bănuiesc că nici Trust-ul ăla nu e mecanic?
El: Nu, nici aia!
Îmi venea mie să-i explic un pic cum stă treaba cu „baba și tastatura” și că de la baba asta nu scoate 800 de lei pentru o lucrătură mai de soi pentru un produs de consum (când îi am, măcar îi dau pentru o placă video), doar că unii confundă prețul cu mecanismul, dar nu prea îmi ardea de pierdut vremea, aveam de încercat un periferic nou.
Încercată și folosită câteva zile, tastatura „nemecanică” s-a comportat admirabil, dovedindu-se a fi un obiect chiar plăcut. De opt ori mai ieftină, însă. Gamerii de competiție poate găsesc diferențe notabile în performanță, poate ar avea motive să facă o asemenea investiție – eu, însă, nici gând!
Începuse chiar să îmi placă, singura părere de rău rămânând gândul la prima alegere și lipsa obiectului dorit în fața monitorului, negăsind, însă, nimic de reproșat celui care îl înlocuia.
Poate doar că nu era cea mai frumoasă și numărul redus de moduri de iluminare, dar nu sunt sigură că am apucat să le găsesc pe toate, pentru că…
Se pare că am fost mai cuminte decât spune lumea, iar Moșul a trecut și mi-a lăsat… Minunăția!
O, da! Redragon Varuna, încă mai frumoasă în realitate, switch-uri albastre, deci o țăcăneală totală și iluminare în vreo… Nu știu câte moduri! Departe de prețurile definitorii pentru o tastatură, normal nici aceasta nu s-ar încadra la „mecanice”, dacă ar fi să dăm crezare recomandării primite în magazin – de fapt, dacă e să mă gândesc, nici nu prea am vâzut Redragon în magazine, ceea ce din nou e un dezavantaj, când cauți pentru comparație (nu cunosc stocurile din capitală). Genesis Thor mai poate fi o opțiune – sunt și pot fi încercate. Mulțumesc, Moșule!
Dar să vedem și câteva prețuri, cele care pot descuraja, ori încuraja tentația unei eventuale achiziții. Spectrul este foarte larg, pentru cam orice tip de portofel; mai subțire, sau mai gras.
(Produse și prețuri Emag.)

O altă tastatură care mi s-a părut interesantă este Redragon Vata, asta însă fără a aminti pe cele mai greu accesibile de la Razer, Corsaire, SteelSeries, Cooler Master, ori HyperX. Făcând parte din gama celor „scumpe”, le las celor interesați plăcerea completă de a le descoperi. Oricât mi-ar părea de interesante, la altceva în afară de a le „țăcăni” ocazional în magazin, ori de a achizițina una doar așa, de șmecherie, la mâna a doua, nu mă voi înscrie. Evident, însă, pentru cei care își permit, este o achiziție bună! Pot avea în plus anumite facilității și funcții destul de utile, dacă este ce căutați: cablu detașabil, porturi USB, taste programabile, taste multimedia dedicate (uzual acestea există pe tastele de funcții F1-F12), porturi pentru conectarea caștilor și microfonului… Atenție, însă! Chiar și acelea se mai defectează – dar asta știu doar din… Citite. Am exclus din recomandări Hama – neîncercate, nu m-au tentat pentru că îmi par din aceeași gamă cu Myria – am avut și încă funcționează, sunetul emis nu este tentant, prea zgomotoasă chiar și pentru cineva care preferă switch-urile albastre, finisajul nu este dintre cele mai îngrijite (la același preț se pot achiziționa tastaturi mult peste nivelul acestora, fără să vorbim măcar de reduceri), tastează cu lejeritate caractere duble, cel puțin după un timp (nu știu cum va fi cea de pe care scriu acum, e prea devreme pentru o comparație) și nu mai lua comenzile pentru „o” și „i”, ocazional și inexplicabil. Iluminare RGB, dar statică. Am folosit-o vreo patru ani fără probleme, totuși.

Capcane posibile, de evitat la achiziționare:
Există tastaturi ce doar par mecanice – sunt iluminate și sunt dedicate gamingului, dar sunt cu membrană.
Există tastaturi semi-mecanice – se pare, însă, că doar cu numele și zgomotul; probabil „aparent mecanice” ar fi o denumire mai potrivită. Nu am aprofundat.
Tipul de switch – uneori este mentionat pe ambalaj, dar nu întotdeauna; oricum, nu uitați să verificați. Dacă doriți albastre, ar fi o tragedie să vă treziți cu roșii, și invers!
Cel mai simplu este să scoateți o tastă, pentru a vedea ce se ascunde sub ea, dar nu știu dacă este permis acest lucru în magazin – bănuiesc că este posibil, la cerere.

Citiți opiniile celor ce au folosit produsul, înainte de achiziționare, pentru a ști exact modul de iluminare al acestuia: doar iluminate, fără efecte, static, o singură

olx.ro

culoare – cu, sau fără efecte, RGB – cu, sau fără efecte. „Dar eu voiam să pot alege culoarea.” poate fi tardiv.

Se spune că odată ce ai încercat o tastatură mecanică nu te vei mai putea întoarce la una „normală”. Din punctul meu de vedere… Așa este! Nu doar că le prefer, dar mi se par „anormale” cele obișnuite. Și am tendința de a le lovi tastele mai puternic, probabil în speranța de a auzi, ori măcar simți ceva… Dar există, normal, și excepții. Cei care nu se pot obișnui, ori nu vor să se obișnuiască cu zgomotul specific. Aceștia ar trebui să poată afla că au opțiuni: switch-urile red, brown, ori alte variante, în funcție de marcă. Sau… O „șmecherie” destul de șmecheră pentru reducerea (nu eliminarea!) zgomotului: O-rings!
Niște garnituri minuscule, din cauciuc, care se montează pe taste. Greu de găsit, dar există OLX! Nu le luați pe toate, mai lăsați-mi și mie!
Reduc într-adevăr zgomotul – țăcănitul rămâne, estompat, dar reduc zgomotul făcut de tasta din plastic. Am încercat, dar nu sunt complet lămurită dacă le prefer, sau dacă mă pot lipsi de prezența lor. Oricum, sunt o opțiune binevenită!
Mă deranjează mai mult un anumit zgomot metalic – probabil acesta depinde mai mult de modelul ales, iar soluții pentru acesta nu prea există, doar timpul poate confirma că e doar o problemă trecătoare, provenită de la arcuri, sau altceva.
Se mai spune că tastaturile mecanice au așa un farmec, încât deschid pofta de a scrie, că ai scrie la ele tot timpul! Eeeee… Cu siguranță mi-ar fi de folos un imbold ca ăsta!
Și iată cum începe adevărata aventură!

olx.ro

Așa o fi? N-o fi chiar așa?…

Nu aș putea spune, dar sper să aflu cât de curând.
Pot spune, însă, că s-a întâmplat altceva. Țăcănitul simpatic, amintind de mașinile de scris de odinioară, la care mi-aș fi dorit să învăț să scriu, m-a făcut să mă mai gândesc o dată la asta. Nu am învățat din două motive: pentru că nu am avut niciodată contact cu o mașină de scris și pentru că nu am făcut o facultate care să presupună cursuri de dactilografiere. Altfel aș fi știut deja cum să scriu rapid un text…
Dar… De ce ar fi prea târziu să învăț? Trăim în secolul XXI, internetul oferă posibilitatea oricui să învețe cam orice i-ar putea trăzni prin cap… De ce nu aș lua-o ușor, pas cu pas, să văd cum se face și apoi, cu răbdare și mult exercițiu, poate s-ar și lega ceva?
Tastaturile sunt obiecte frumoase, din ce în ce mai cu grijă lucrate. Chiar dacă ne rămân în minte elegantele mașini de scris și nu suntem încă pregătiți pentru comparații și deloc dispuși la compromisuri, poate nici nu trebuie să refuzăm complet faptul că sunt, incontestabil, mașinile de scris ale secolului actual (cel puțin ale începutului de secol). O posibilă cale de împăcare cu prețurile ridicate – până la urmă, în funție de marcă, nici mașinile de scris nu erau chiar ieftine, la timpul lor! Și sunt și mai simplu de folosit – nu mai ai nevoie de bandă, nu mai avem nevoie să împingem mecanismul ăla gălăgios pentru a începe un nou rând…

„Nu ai ce face?!” Ar fi unul dintre comentariile obișnuite. Ba da, chiar am ce face oricând și tot timpul. Nu sunt deloc genul care să se plictisească, deci nu sunt deloc în căutarea unor noi preocupări – am deja suficiente și destul de variate.
„La ce îți folosește?” Ar fi un posibil altul. La nimic, probabil! La nimic evident, imediat și palpabil! Dar, primul lucru la care mă gândesc când îmi vine vreo idee trăznită, nu este la ce îmi folosește, ci… La ce îmi dăunează?
În primul rând este reactualizarea și poate împlinirea unei vechi dorințe cam neglijate, dacă nu uitate de tot – cea de a învăța să scriu la mașină. Dacă acum, datorită secolului, am o întreagă bibliotecă în casă, în buzunar, pe indiferent ce temă, iar oricine știe să facă un lucru poate fi un bun îndrumător pentru necunoscători, deci profesori ce nici măcar nu cer prezența la cursuri, ce scuză aș putea găsi pentru o amânare, ori abandon? Lenea? E un pericol, ca și nerăbdarea, dar e doar treaba mea să mă împac cu ele.
Ce câștig din asta? Puțin, sau foarte mult, depinde doar de alegere.
Un exercițiu de voință – poate părea simplu, dar, ca multe alte lucruri, nu e chiar așa.
Un exercițiu de coordonare a creierului cu degetele, iar acesta e binevenit oricând.
O nouă experiență în deplină siguranță – să tot fie!
Un exercițiu de concentrare – de ce nu? E nevoie oricând!
O mai mare dexteritate – nu strică nici asta.
Rapiditate în redactare – în timp.
Ce pierd? Nimic. Poate doar încrederea, în caz de eșec, dar nu prea am de gând.
Și învăț brusc lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni, niciodată.
Cu siguranță ați observat că tastaturile, deși seamănă unele cu altele, nu sunt deloc la fel. Poate se întâmplă să aveți literele într-o anumită ordine pe tastatura de acasă, iar pe cea de la serviciu să fie unele litere așezate diferit? Acest lucru cam încurcă, dar nu sunteți dispuși să schimbați tastatura abia achiziționată. Ei bine, aici este vorba despre acel „layout”, termen necunoscut, deși explicația parțială asupra sursei problemei o primisem deja: ordinea tastelor, chiar la tastaturi teoretic de același tip, este dată de limba țării de proveniență, ori utilizatorilor cărora le sunt dedicate.
Astfel, pe piață găsim în principal două tipuri de tastaturi: cu layout (schemă) US și UK. Nu sunt diferențe prea mari între acestea, dar priviți tasta ENTER și poziționarea simbolului „@”! Diferențe ce la prima vedere nu ne deranjează, dar ne pot enerva uneori, mai ales dacă vrem să scriem cu diacritice.
Ocazional, putem întâlni și tastaturi cu schemă franceză (AZERTY), iar prima întâlnire este, de obicei, cam furtunoasă. Personal am spus și rămân la un politicos… Non, merci!
Foarte rar avem ocazia de a avea o tastatură românească (QWERTY, sau QWERTZ). Sunt rare în general; mecanice… Practic inexistente. Scopul unei anumite dispuneri a tastelor, fiind ușurarea scrierii (mâna să se miște cât mai puțin pe tastatură), nu e de mirare că orice diferență este, cel puțin pentru un timp, deranjantă. Încă nu avem tastaturi dedicate, deci rămânem la modificarea limbii din Windows… Libertate de alegere, în același timp, pentru că putem alege orice tip de tastatură ne convine și ne obișnuim destul de repede.
incredible.ro

incredible.ro

De obișnuit, ne obișnuim, dar… Cum scriem?!

Generalizând… Cu ochii la tastatură!
Dacă tastaturile mecanice au apărut încă din anii 80, iar computerul personal înainte, la noi în case au intrat mult mai târziu. Nici acum nu părem prea obișnuiți cu ele, deși s-ar spune că fac parte din viața de zi cu zi, la fel ca televizorul, sau telefonul. Totuși nu avem încă obișnuința de a scrie fără a privi tastele. Privind „vloguri”, urmărind vloggeri, se poate observa cu ușurință că, dacă străinii scriu cu rapiditate și fără a privi mișcarea mâinilor, dintre români puțini o fac. Iar asta… Indiferent de vârstă! Oare ei învață această deprindere în școală, iar noi am neglijat complet aspectul asta?

Pentru că aveam deja intenția, iată un nou impuls. Deși se pare că la noi… Nu prea contează! Dacă scriu suficient de repede, ce importanță are unde mă uit? În definitiv… Poate nici nu are! Să vedem, însă, câteva avantaje și, de ce nu, dezavantaje, dacă există. Din ce am putut identifica până în acest moment…

Avantaje Dezavantaje
1. E diferența dintre a buchisi și a citi cursiv. 1. Te întrebi constant cine te-o fi pus.
2. Privind ecranul, poți vedea și greșelile,
le poți corecta imediat.
2. Da, cu o singură condiție: să nimerești și tastele!
3. E mai elegant, cu siguranță. 3. De fapt… De ce m-oi fi apucat de asta?! Nu
puteam să găsesc ceva mai simplu? (Dar… Există ceva simplu?!)
4. Poți folosi moduri de iluminare a tastaturii care
ar fi insuportabile altfel (taste care se aprind doar
la apăsare), sau poți scrie cu tastatura neiluminată
(literele sunt aproape invizibile fără iluminare, la tastaturile mecanice).
4. Nu vezi efectele de iluminare a tastaturii, pentru
că, de fapt, devii singurul care nu prea se uită la ea.
5. E mai șmecher! Îmi place să urmăresc pe alții,
scriind și privind doar ecranul, deci evident mi-ar
plăcea să pot face și eu asta.
5. Cale lungă până acolo…
6. În timp, e posibil să existe și rapiditate
în redactare.
6. Când vei ști exact unde și cum să nimerești tastele alea, poate…
7. Formarea unor noi deprinderi. 7. Și deprinderea de a forma noi deprinderi e o deprindere…(Consolare.)
8. Exersarea coordonării creier-degete. Autocontrol.
Încercarea răbdării – sau a nervior, după caz.
8. De fapt… Nu reușesc să găsesc dezavantaje!
Mai nou, parcă toată lumea are o grijă nemaipomenită să specifice, când cere un document redactat în word: CU diacritice! Ori să se plângă, pe net, că nu pot citi, dacă nu este scris cu diacritice. Le folosesc oricum, dar oare câți dintre cei care cer, o și fac? De ce nu militează aceștia, mai degrabă, pentru fabricarea tastaturilor în limba română, sau pentru introducerea unor ore de dactilografiere în școli? Pentru că, da, pentru noi, localizarea acestora pe tastatură este un dezavantaj, fiind unele dintre cele mai uzuale taste. Iar cei mai mulți, când aud de diacritice, abandonează oricum, din diverse motive: că nu știu să schimbe limba din Windows, că nu știu să o schimbe din tastatură (ALT+SHIFT), că trebuie mai întâi localizate pe tastatură, apoi (poate) și ținute minte, că trebuie constant schimbată limba, chiar dacă am reținut unde ne sunt „ș”, ori „ț” (să ridice mâna cine nu a încercat deja cu bucățele de hârtie lipite pe taste), pentru că am omis să căutăm și virgula, ori punctul… Că ni se plimbă degetele, de amețim de tot…
Nu acordăm deloc importanță formării deprinderilor, dar cerem ca ele să existe.
Cândva am întrebat cum ajung la performanța de a scrie fără a mă uita la mâini, pe cineva mai priceput ca mine. Răspunsul a fost… Te vei obișnui și va veni de la sine! Ei bine, cunosc tastatura – tastele uzuale, numpad nu pot spune, că nu le folosesc, aproape că aș putea să o și desenez, de multe ori mă jucam în gol, dar, când încercam pe tastatură, pe orbește, nimeream, poate, două taste din șapte. Scriu destul de repede cu cinci degete, dar nicio șansă cu zece! Undeva, deci, e nevoie de mai mult, decât simpla… obișnuință! Ceva… Îmi scăpa! Ceva… Lipsea!
Exact! Un profesor! Cineva care să știe de unde și cu ce să încep, cineva să știe, dar să îmi și spună! Ori, lipsa cuiva dispus să facă asta, există… Google! Cea mai mare parte din ce știu să fac cu un PC am învățat grație celor care împărtășesc din cunoștințele lor prin intermediul internetului, deci procedurile nu sunt necunoscute. Chiar astăzi am învățat astfel două lucruri noi – da, cam în fiecare zi am grijă să învăț câte o trăznaie… – pe care le-am și introdus în acest articol: să scriu cu alineat (aici nu merge cu Space) – pe principiul „Dacă nu vrei tu, te oblig eu!” – și să introduc tabel în articol (asta nu mai încercasem), așa că… Sunt obișnuită, conversațiile mele cu amicul Google sunt dintre cele mai lungi, dese și diverse.
Și am început cu… Prima lecție!
Poziția mâinilor pe tastatură! Exact… Marele și poate unicul secret! De aici pleacă de fapt totul, dar cine să ne spună? Ca să știi, e nevoie ca mai întâi să aflii. Ori, ca să afli, e nevoie ca cineva să îți spună!
Normal că am observat și eu, vreodată, cele două semne de pe tastele „F” și „J”, dar cum de nu mi-am pus nicio întrebare asupra utilității lor, nu sunt lămurită. Dacă aș fi făcut-o, răspunsul ar fi făcut ca acum să scriu mai repede și probabil aceste rânduri nu ar mai fi existat. Sau aș fi dat peste acest răspuns, care nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile… „Contrar “credintelor populare”, cele doua “accesorii” de pe F si J de pe tastatura nu sunt pentru a veni in ajutorul persoanelor oarbe.
Cele doua muchii au fost create special pentru a-i ajuta pe oameni sa stie unde se afle celelalte butoane, fara a te uita la tastatura. Astfel, oricine poate verifica daca se afla in pozitia optima, transmite The Independent.
Teoria din spatele acestei decizii este ca, daca tinem degetul aratator de la ambele maini pe F si J, atunci cu mana stanga acoperim tastele A, S si D, iar cu dreapta, K, L si . (punctul). Ambele degete mari trebuie sa stea pe Space.
Aceasta idee ii este atribuita lui June E. Botich, care chiar a inregistrat acest patent.” stirileprotv.ro
blog.makezine.com

blog.makezine.com

Dar, da! Este, de fapt, imensul secret al tastării… „oarbe”!

Fiecare deget are grupul lui de taste pe care le apasă – deja știu, acum, că orice abatere e un risc asumat de a… Nimeri pe lângă. Dar nu spune nimeni că nu se poate. Voi mai testa, cu siguranță.
Nu mă voi apuca, acum, să dau lecții, pentru că abia sunt eu în faza de învățare! Vă voi arăta însă câteva articole și situri de exerciții la care puteți apela cu încredere, dacă aveți vreo intenție!
cristinne.ro   Primul pas (și cel mai important) a fost făcut aici.
invatasingur.ro  Pentru primele exerciții am trecut și pe aici.
(Atenție, există însă pericolul de a vă obișnui cu semnele de punctuație, acolo unde sunt, de fapt, „ș”, „ț”, ori „ă” etc! Am exersat cu tastatura în engleză, apoi am adaptat și reluat cu limba română.)
typingstudy.com   Tot pentru exerciții.
Cu mulțumiri celor ce le-au scris – fără să știe, dacă îmi va ieși, va fi și datorită lor!
Sunt și multe tutoriale pe youtube, pot fi și ele de ajutor.
Pentru că m-am plictisit repede de ele – dar nu și de idee! – am abandonat exercițiile pe grupuri de litere, alegând o altă variantă. Să înșir cuvinte din minte nu mi s-a părut interesant, ci mai degrabă enervant, așa că… Am copiat câteva articole în întregime! Alese pe o temă de interes, s-a dovedit a fi un exercițiu destul de complex.
Piedici, dificultăți, blocaje, enervări, dar și câteva plusuri:
Ca în orice, exercițiul este mama învățării. În jur de o jumătate de oră, dar contactul cu tastatura să nu lipsească din programul zilnic. Este un efort susținut, aparent fără nicio finalitate. Oare?!

Degetele nu au nicio idee despre ce se întâmplă și ce se așteaptă de la ele. Da, scriam mai repede privind la taste, dar… Cu cinci degete, nu cu zece! Degetele mici dorm, de obicei, iar alte două de la mâna dreaptă se distrează copios, țopăind pe unde vor, mai puțin pe unde le trimit eu, și tipărind doar ce vor ele.

Am două mâini stângi, e clar! Deși, în mod surprinzător, degetele mâinii stângi se descurcă neșteptat de bine! Poate și pentru că, fără să-mi dau seama, le foloseam oricum mai mult și înainte. (Trei degete de la stânga, față de numai două de la dreapta…)

Avantajul tastaturii mecanice e că se poate seta iluminarea în culorile din schemă, ori evidențiind tastele cu diacritice. Un ajutor real în învățare.
Tastele „U” și „I” sunt cele mai greu de nimerit! Mare bătaie de cap am cu astea…
Tastele cu diacritice sunt CRI-MI-NA-LE! Deocamdată rămân de neatins din prima – cu norocul de a sări direct pe „â”, totuși. Declar: „Viața e mult mai simplă FĂRĂ diacritice!”
În atâția ani de holbat la litere, măcar m-am ales cu faptul că îmi e destul de ușor să le vizualizez poziția – nu trebuie confundată, însă, această abilitate, cu cea de a le localiza tactil! Dacă nu, poate că aceasta este partea cea mai simplă! Deja avem o întreagă înșiruire de litere în tipul tastaturii „QWERTY”. Apoi, prin învățarea poziției de bază a degetelor, mai învățăm un rând de taste (doar G și H mai trebuie adăugate).Celelalte se adaugă pe rând, prin exercițiu.
Pentru limba română, păstrați la îndemână schema unei tastaturi cu Layout RO, sau, ca prim exercițiu, apăsați tastele pe rând, pentru a vizualiza ce se ascunde sub fiecare! „;:?”
Nu uitați tastele „F” și „J”, reveniți la ele după fiecare apăsare de tastă (și fiecare deget la tasta lui de bază), pentru a nu vă rătăci pe tastatură!
După încercări și reîncercări repetate, am decis să trec la un exercițiu ceva mai complex, totuși… Să scriu – gata cu transcrierile, să încercăm ceva ce solicită cam totul! Bine, bine, dar despre ce să scriu, oare? O, câte stau încă la rând și așteaptă, nerăbdătoare! Ce să fie, ce să fie… Păi… De ce n-aș scrie chiar despre… Asta? Articol… Exercițiu! (Și iată, deci, cam cum se scriu eseurile…)
Cum e? Sincer, al dracu’ de greu! Degetele pleacă tot razna, de multe ori practic refuză să plece și se trezește altul, mai săltăreț, dansând pe tastatură, constant ai impresia (Aiurea, chiar așa e!) că ai fi scris mult mai repede privind tastatura, cum făceai înainte, și e un efort să nu o faci, totuși…
Pericolul de a renunța fără a reveni vreodată asupra deciziei e prezent tot timpul. Pândește, gata să profite de orice moment de slăbiciune, dar…
Ca orice e nou, știi din start că nu va fi ușor. E nevoie, mai mult ca orice, de răbdare. O ții bine și tot timpul, pentru că mereu va încerca să-ți scape. Dacă în primele încercări degetele aveau o tendință de a obosi rapid, acum se pare că sunt deja obișnuite – mai au mult de exersat până la a face corect salturile, dar învață puțin cu fiecare nou cuvânt, chiar dacă eu nu am mare habar de asta. Nu este ceva ce se deprinde în câteva zile…
Poziția e mai relaxată, în fața calculatorului, privirea nu se mai plimbă de la tastatură la ecran, iar în final textul e mai ușor de corectat, puține greșeli trecând de redactare.
Încă respir, tastatura e încă întreagă, deci alte pericole, în afară de a-mi suci vreun deget, nu cred să existe…
Dacă am reușit atât… Tot înainte!
Cum am promis, vă las și linkul spre articolul în care veți găsi mai multe informații despre tipurile de switch-uri și vă spun… Spor la tastare!

Despre tastaturile mecanice