Credeam că drumul la Crucea de pe Caraiman şi vf. Omu îmi erau de ajuns… Dar s-a dovedit că mă înşelam. Dacă a încăput un tort, încap şi câteva prăjiturele, nu?! Nu am avut timp de gândire, că mă şi văd cu platoul în faţă: după o plimbare în jurul lacului Bolboci şi o noapte petrecută la cabana Coteanu, fără a avea răgazul de a digera măcar ce tocmai savurasem, pornim spre Cheile Zănoagei. Maşina o lăsăm în apropierea campingului. Îl străbatem şi îmi propun să revin. Condiţiile de cazare par dintre cele mai bune, peisajul e irezistibil, iar urşii, chiar de-or fi, nu cred să intre în căsuţe!
Promit, e singurul avion după care mă uit, voi fi atentă la fiecare bolovan, câteva ore de acum înainte!
Ne aşteaptă un drum nu foarte lung – aşa mi s-a promis! Oare pe unde?!